„Față în față cu realitatea” – Gianina Cărbunariu: For Sale

 Întrebări, mărturisiri, perspective despre achizițiile de terenuri

 Cei care au reușit să obțină bilet pentru spectacolul For Sale de Gianina Cărbunariu au avut parte de o experiență neconvențională și interactivă. Spectacolul de teatru documentar semnat de tânăra regizoare ne plasează în mijlocul conflictului privind achizițiile masive de teren ‒ Moșna, Monsanto, Chevron, RMCG, Schweighofer, țiței, gaze de șist, exploatare de copaci (păduri) ‒ pentru ca să ne confrunte, prin intermediul actorilor care își interpretează rolul cu o credibilitate uimitoare, cu vulnerabilitatea micilor fermieri din țară față de investitorii străini, clasa politică, precum și față de companiile gigante fără chip.

Episoadele spectacolului foarte frumos structurat, la baza căruia stă o documentare serioasă, expun diferite perspective, pornind de la tehnicile persuasive ale investitorului străin, care se apropie din ce în ce mai mult de spectatori, de micul fermier ‒ atât pe plan fizic, al limbajului cât și pe plan formal. Apoi, actorul ne mustrează pe un ton ridicat și începe să ne dea ordine: „acum, rândul acesta se ridică, își întoarce scaunul și se așează, cu fața către perete”. Iar noi, spectatorii, ne supunem. Atunci, oamenii de afaceri se transformă în săteni, transmițând cu acuratețe documentară perspectiva localnicilor.

Apoi urmează platforma teatrului: cu toții ieșim din piesă, trecând pe o nouă „parcelă” autoreflexivă. Unul dintre actori, pregătindu-se să rostească un monolog în limba germană, lejer,i se adresează tehnicianului de lumini: „ia dați-ne puțină lumină rece, nemțească”. După a transformare actoricească extraordinară, acesta recită sloganurile omului de afaceri și ale politicianului german, după care întră pe scenă și politicianul autohton, care, scăldându-se în chiloți sub soarele cald, românesc, și cu burta lăsată, rostește preacunoscutele sloganuri.

La ordinul actoricesc iarăși urmează o „restructurare”. Acum, trebuie să creăm un coridor unde spațiul este întrețesut cu sârme portocalii, și se poate ști deja că jocul este serios. Actorii sunt fermieri și lucrători detașați la fața locului (executorii de cel mai mic rang ai ordinelor companiilor gigante), care stau de vorbă, dar vorbesc în paralel, întorși către public, și expunând cu o sugestivitate tragică: nu ai cu cine discuta, problema nu se va putea rezolva nici atunci când vor intra pe scenă, pe rând, reprezentanții diferitelor niveluri ale ierarhiei corporative, nici măcar dacă smulg sârmele din pământ, nici măcar dacă se îmbrâncesc, și dacă se măcelăresc între ei, deoarece va fi un terț neidentificat cel care își va pune mâinile pe pământul ce reprezintă o comoară.

Jocul actoricesc este completat cu înregistrări audio și imagini proiectate: porumb, mici, aripioare de pui, cizme de cauciuc, purcel, urmate de moaca unor politicieni cunoscuți. La început, spectatorii zâmbesc stingheriți, după care izbucnesc în râs, urmăresc spectacolul, această imagine a prezentului, cu o realizare amară, cu dinții strânși, și cu o atenție încordată. Gianina Cărbunariu, prin mijloace teatrale nu numai că explorează, într-un mod inedit, probleme sociale acute, ci creează și o lume în care numai neutru nu poți să rămâi. Așa se face teatru, așa se face o revoluție!

Plájás Erzsébet