Podul de peste Olt, simbol al punții între generații

Cum îi stă bine unui festival care urmărește să fie cât mai aproape de publicul aflat în permanentă căutare de nou și de surprinzător, Festivalul de Artă Contemporană pulzArt, ajuns anul acesta la cea de-a cincea ediție, le-a atras atenția oamenilor prin modul inedit în care și-a deschis porțile. Umbrela tematică a ediției din 2017 o reprezintă diferența dintre generații, iar organizatorii au avut ideea inspirată de a apropia generația Z, cea care pare să fie subjugată de digital, de generațiile mai vechi, reticente față de tot ce ține de virtual și de experiment artistic în general.

Astfel, joi, 31 august, la ora 17:00, pe podul de deasupra Râului Olt, au fost suspendate câteva bannere pe care erau scrise, în română și maghiară, mai multe mesaje trimise de tinerii care au decis să se înscrie la Jocul SMS propus lor de echipa de organizare. Pe scurt, tinerilor li s-a lansat provocarea de a răspunde ei înșiși, sau de a le cere prietenilor lor să răspundă în mesaje private pe chat-uri online, la întrebări precum: „Ce crezi, ce asculți, ce simți?” și „Ce te face fericit?”

Selecția de mesaje tipărite pe bannere a fost un mod de a apropia cele două generații și de a muta dialogul din mediul virtual în realitate – dacă nu chiar a deschide în premieră un dialog între cele două generații. Astfel, sute de trecători s-au putut delecta cu mesaje de suflet, profunde, ale unor tineri care, prin simplitatea gândurilor lor, demonstrează că sunt etichetați pe nedrept ca fiind superficiali, impasibili, derutați sau lipsiți de perspectivă. Dimpotrivă, gândurile pe care le-au împărtășit cu întreaga comunitate în care trăiesc arată seninătatea sufletească ce îi caracterizează și capacitatea lor de a ști să aprecieze lucrurile aparent mărunte și nesemnificative, dar care sunt, de fapt, esența vieții noastre pe acest pământ. Iată câteva dintre răspunsurile care tronau peste podul de la gară:

Ce te face fericit? „Adevărul, simplitatea, dăruirea. Să știu că am putut să ajut pe cineva, oricum. Când fac un lucru pentru cineva mă simt împlinit, fericit, dar pentru scurt timp. Și e și mai interesant când am ajutat pe cineva, iar el habar nu are cine l-a ajutat, atunci mă simt cel mai bine.”

Ce simți? „Simt că nu sunt destul față de ce ar trebui să fiu. Și mai simt că ne scufundăm; cu toții. Și simt că fiecare așteptăm ca ceilalți să facă ceva.”

Ce asculți? „Tot ce nu dăunează. Ascult oameni, ascult muzică, ascult liniștea. Îmi e teamă uneori că nu ascult destul.”

Citind astfel de mărturisiri, oamenii au descoperit cu siguranță faptul că modul de gândire al tinerilor nu diferă de al lor, că dincolo de modificările pe care le suportă societățile umane de-a lungul epocilor prin invenții și tehnologii, structura sufletească a ființei umane rămâne aceeași. Valorile fundamentale nu se alterează, nevoia de iubire și sensibilitatea lăuntrică a indivizilor rămân aceleași, vulnerabilitățile nu dispar, iar temerile și bucuriile sălășluiesc prin orice suflete. Ceea ce se schimbă este doar tipul de interacțiune.

Prin urmare, generațiile noi nu ar trebui blamate, tot astfel cum cele vechi nu ar trebui să devină subiect de glume pentru tineri. Fiecare categorie ar face bine să se deschidă spre a înțelege și judeca limpede și fără prejudecăți contextul în care s-a dezvoltat celălalt. Or, la Sfântu Gheorghe tocmai a fost făcut un pas în acest sens al apropierii. Festivalul pulzArt a transformat podul de peste Olt într-un simbol al punții dintre generații, pe de o parte, dar și al unei punți interetnice și între oameni în general, fie că locuiesc în cartierele mărginașe dinspre gară sau aproape de zona centrală a orașului. Reiese așadar că PulzArt nu este doar un festival elitist care face paradă de mișcări artistice la modă, ci se constituie ca un adevărat liant între sufletele ce compun comunitatea în mijlocul căreia se desfășoară.

Mirela Cara