Luciditate și umor în povestea unui copil din flori

Ceea ce surprinde în mod deosebit la Radu Afrim este faptul că, deși are un stil regizoral propriu, recognoscibil, spectacolele pe care le realizează nu sunt niciodată asemănătoare și cu atât mai puțin previzibile. Ca spectator, de fiecare dată când te afli în sala unei premiere semnate de el, ești mereu conștient că nu știi la ce să te aștepți, că surpriza poate apărea de oriunde și că ceea ce urmează să vezi este complet nou și diferit de tot ce mai văzuseși înainte.

În linia spectacolelor surprinzătoare, se înscrie și „Un copil din flori spune o poveste pe fond albastru“, o montare prezentă pe scena Teatrului „Tamási Áron”, în prima zi a festivalului PulzArt. Inspirat de piesa „Pantoful de sticlă“, a scriitorului maghiar Molnár Ferenc, spectacolul prezintă cotidianul vieții unui orășel obișnuit, dintr-o perspectivă bizară cu puternice accente de grotesc.

În decorul simplu, senin, alb-albastru, care anunță o lume obișnuită, se dezlănțuie jocul unor personaje colorate, dinamice, de o veselie ciudată și deseori molipsitoare pentru public. Pe fondul poveștii derulate de un copil din flori, spectatorii întâlnesc prostituate care au discuții aprinse pe teme culturale, primari care își pierd electoratul pentru că și-au epuizat capacitatea de a-și înveseli alegătorii și iubiri ce par complet nepotrivite. Discrepanța dintre aparență și esență, dintre profunzimea replicilor și postura personajelor stârnește hohote de râs și face ca spectacolul să fie unul memorabil prin modul inedit în care afișează dedesubturile ființei umane, cu toate neajunsurile ei. „Un copil din flori spune o poveste pe fond albastru“ devine astfel un mijloc artistic perfect pentru a analiza lumea, cu tot ce-i bun și rău în ea, cu un ochi lucid și critic, dar și cu indulgență și umor, ca pe ceva ce este, nu poate fi și nici nu trebuie schimbat.

Mirela CARA