Mâna ţine instrumentul, instrumentul creează melodia, toba dă ritmul, saxofonul oferă tema şi toate sunt unite de pian. Concertul de deschidere PulzArt, Mammal Hands, începe cu melodii jucăuşe, pline de emoţie, care au multe de povestit.

Dacă jazz-ul contemporan influenţează ascultătorul până în profunzime, acest efect este pe deplin prezent în muzica trupei Mammal Hands, puţini artişti fiind în stare să producă un asemenea efect profund asupra publicului, şi totodată să aibă capacitatea să-şi păstreze hotarele muzicii clasice.

În cazul trupei Mammal Hands, cuvântul cheie ar fi supravieţuirea, muzica purtând publicul într-o călătorie interioară, analizând propriile sentimente şi formând altele noi. Melodia,volumul şi intensitatea ritmului cresc în paralel, britanicii iubind volumul, cât şi experimentarea: aceste lucruri fiind cu adevărat plăcute la ureche, fiind interceptate ca fiind plăcute şi nu violente, supărătoare.

Trupa este interesantă chiar şi din punct de vedere tehnic: lângă bateristul Jesse Barrett, cu tobele clasice, Jordan Smart interpretează melodia pe un sintetizator Nord, cel mai impresionant joc de muzică fiind oferit de Nick Smart, care joacă atât la saxofon, cât şi la saxofon sopranino, uneori transpunând ambele instrumente printr-o pedală de distorsiune.

Mammal Hands a fost o experienţă specială, care a funcţionat excepțional în cadrul sălilor de concerte: acest tip de muzică fiind perfect pentru atmosfera PulzArt.

Kiss Bence

Galerie