Drum de parcurs, cei care și-au pierdut calea, spiritualitate și artă performativă

Marina Abramovic este o artistă de acțiune de renume mondial. Activitățile sale sunt cotate la nivel global, nu degeaba este denumită și se auto-proclamă bunica artelor performative. Filmul intitulat ”Dincolo de zona de confort”, regizat de Marco Del Fiol, prezintă drumul parcurs de Abramovic, prezentând doctori-minune, vraci și oameni spirituali.

În cazul în care cei care vizionează filmul pășesc în sala de cinema fără a fi informați, aceștia pot crede cu ușurință că iau parte la un mockumentary, adică un film pseudo-documentar. Dar nu este cazul, Marina Abramovic chiar a vizitat Brazilia, iar după propriile ei povestiri, chiar cu intenția de a scăpa de propria tristețe.

Drumul parcurs trece prin mai multe locuri sfinte, renumite și cunoscute, din care mulți își fac minuni sau promit că fac minuni. După vracii de renume, urmează ceremonia de ayahusca, apoi femeile cu leacuri naturiste din pădurile indigene sau de pe marginea satelor braziliene ascunse.

Spectatorului, care nu trăiește în lumea celor spirituali, a principiilor din Est, a superstițiilor, îi va fi dificil să nu strige imediat că este vorba de un șarlatan, un impostor, sau pur și simplu de un nebun, însă de multe ori este un simplu adevăr.

Abramovic, protagonista documentarului prezintă faptele prin propriul filtru. Ceea ce vedem pe ecran este foarte departe de terenul de vânătoare obișnuit al artistei, drumul fiind într-adevăr unul intern, fără prejudecăți. Regizorul, scenariul și subiectul evită în mod armonios problema: vedem, auzim, în realmente, evenimentele desfășurate în persoana celorlate persoane prezente, respectiv a artistei Abramovic.

În esență, acest film este un documentar care prezintă permanenta căutare spirituală a oamenilor -iar dacă acest drum duce chiar în pădurea ecuatorială, nici nu mai are importanță. Filmul nu deduce și nici nu dorește a trage concluzii. Există chiar și un mic cadru, o peșteră, care simbolizează misiunea vieții artistei Abramovic, care, conform spuselor sale, nu constă în altceva, decât în ameliorarea suferinței oamenilor.

În film, calea spirituală este una lungă, începând de la operația condusă de lumea spirituală, la vindecarea corpului astral, la efectele cristalelor asupra oamenilor și a transcendenței, la calea spirituală realizată prin substanțe psihoactive, până la licoarele din plante medicinale, fiecare persoană în parte putând decide cum și în ce măsură se va raporta la acestea.

Nu există nici o concluzie, ci doar câte o aluzie la faptul că toată lumea poartă cu sine o durere, fie ea fizică sau sufletească, care crede că ar trebui tratată.