Întâlnire Szálinger la Tein – când şi mesele care se clatină sunt sprijinite de cărţi
Cu poetul, dramaturgul Szálinger Balázs, Muszka Sándor a vorbit despre începutul carierei acestuia, despre operele apărute, cât şi despre relaţia lui cu arta scrierii şi cu literatura. Primele întrebări ale lui Muszka Sándor au fost legate de începutul carierei lui Szálinger, cum a fost întâlnirea cu poezia, cum a devenit un student la drept din Budapesta, poet transilvănean, la douăzeci de ani abia împliniţi fiind elevul poetului clujean Orbán János Dénes, membru al atelierului de creaţie „Előretolt Helyőrség”. În literatura maghiară nu el este singurul student la drept care renunţă şi începe carieră literară, a spus Szálinger, dar el a fost pus în faţa alegerii de către Orbán János Dénes: dacă îşi doreşte cu adevărat să devină poet, trebuie să renunţe la drumul ales anterioar.
Pentru încălzire, Szálinger Balázs a vorbit despre primul lui volum de poezii apărut în 1999, „Kievezni a vajból”, şi a cărui redactare a fost iniţiată de OJD. Volumul a fost primit pozitiv de critica literară, tânărul scriitor (avea douăzeci şi unu de ani) fiind apreciat şi pentru cunoştinţele lui profesionale.
Szálinger a făcut, cu plăcere, glume la adresa muncii ulterioare primului volum: a ieşit la iveală faptul că a scris, de-a lungul carierei lui, şi multe opere pentru scenă (Kalevala, Copiii lui Oedip, Sakk-játék, Csodálatos mobilvilág, A tiszta méz, Fehérlófia, Köztársaság), dar în primul rând, el se consideră poet, iar genul liric este preferatul lui.
Şi dacă genul liric şi diferitele forme de poezie au devenit subiecte de discuţie, cu o însufleţire vizibilă, a început să povestească cu o intensitate crescândă, despre preferatul lui, Petőfi. Cred că mulţi îi vor asculta sfatul, şi îi acordă încă o şansă – dar după o astfel de prezentare, nici nu se poate altfel.
Titlul ultimului volum „Köztársaság” (2013) a ridicat întrebarea cu privire la relaţia poetului cu poezia politică, ale cărei urme, criticii le-au descoperit deja de la primele volume.
Cei care s-au adunat curioşi la Tein, nu au rămas decepţionaţi de Szálinger Balázs: au putut asculta despre legătura poetului premiat cu Premiul „József Attila” cu literatura, şi au putut vedea omul care, dacă nu are altceva la îndemână, propteşte masa care se clatină cu propriile lui volume, şi zâmbeşte.